Despre fericire sau viața frumoasă

V-ați întrebat vreodată ce este  viața fericită?

Este o destinație, un scop, o stare sau un proces?

Ce răspunsuri identificați la întrebarea Când voi fi fericit?

Atunci când voi absolvi Universitatea voi fi fericit!

Sau

 Atunci când voi fi promovat voi fi fericit!

Sau

Găsesc motive pentru a fi fericit zilnic fără a atinge un anume obiectiv măreț!

La aceste întrebări propun să reflectăm în continuare, cu ajutorul psihologilor care au studiat acest aspect.

În opinia lui Carl Rogers, viața frumoasă este un proces, nu o stare.

Pentru a ne putea bucura de o viață frumoasă trebuie, conform lui Carl Roger să :

…să fim complet deschiși în fața experiențelor

Care a fost ultima experiența nouă pe care ați încercat-o? Ce posibilități noi idenitific zilnic? Cât de multe rutine există în viața mea de zi cu zi?

…să trăim în momentul prezent

Ce ați observat astăzi în natură? Ce emoții ați simți astăzi? Cât de  des în timpul activităților zilnice vă surprindeți că vă gândiți la altceva și simțiți că faceți automat acel comportament?

                                      ...să avem încredere în noi înșine

Când ați simțit ultima dată că sunteți puternic, acea senzație deosibită de satisfacție “Da, am reușit!”.

…să ne asumăm responsabilitatea pentru alegerile noastre

Atunic când greșiți pe cine tindeți să dați vina?Puteți spune cu sinceritate Am greși.Imi asun acest lucru.Acum să văd ce pot face? Sau încercați să idenitificați circumstanțe atenuante de genul, nu ma știut, ceilalți sunt de vină că nu m-au anunțat, sau poate Pandemia e vinovată  de starea proastă pe care  o am?!

Psihologul american Albert Ellis afirma că „Anii cei mai frumoși ai vieții tale sunt aceia în care decizi că problemel tale îți aprțin....Îți dai seama că tu îți controlezi propriul destin.”

....să avem față de noi și față de alții o apreciere pozitivă, necondiționată

Când v-ați lăudat ultima dată? Cât de des vă lăudați sau vă recunoașteti meritele.Ce compliment v-ați adresat de curând?  

Nu există sens, nu există un plan măreț în univers, nici ghiduri pentru a ne conduce viața, în afara gândurilor pe care individul și le crează

Irvin Yalom (psihoterapeut existențialist)

În era tehnologiei, a jocurilor video,a  multitudinii de informații mai avem nevoie oare de povești? Mai avem timp să citim copiiilor noștri povești? Care este rolul poveștilor în dezvoltarea copiilor?

Copiii au  nevoie de povești pentru că:

Dezvoltă imaginaţia şi gândirea

Cu ajutorul poveştilor, copiii îşi dezvoltă atât imaginaţia, creativitatea, cât şi simţul estetic.

Dezvoltă limbajul.

Cel mic aude  cuvinte şi expresii noi, face cunoştinţă cu noţiuni noi.

Contribuie la formarea imaginii de sine.

În jocul de rol, specific vârstei mici, copiii imită personajele preferate. Deseori se identifică cu prinţesele sau cavalerii care se luptă cu dragonii sau cu alte personaje negative, dezvoltând astfel diverse calități.

Întărește relația părinte copil

Părintele este lângă copil,atunci când citește povestea contribuind astfel la consolidarea relaţiei părinte-copil, oferindu-i timpul preţios pe care îl acordăm din ce în ce mai puţin copiilor noştri, dar de care au nevoie din ce în ce mai mare!

Contribuie la formarea valorilor morale

Poveștile  dezvoltă imaginaţia şi creativitatea, dar rolul lor este mult mai important: contribuie la formarea unui sistem de valori. Până şi pasajele cu violenţă îl ajută pe copil să înţeleagă mai bine lumea ce-l înconjoară.Învață că răul este pedepsit, iar binele învinge răul.

Învață comportamente adaptative

precum cooperarea,empatia şi altruismul.Poveştile transmit o anumită tipologie arhetipală de comportament, care se transmite din generaţie în generaţie

Au rol terapeutic
De asemenea, poveştile pot fi folosite cu scop terapeutic, atunci când doriţi să-I ajutaţi pe cei mici să gestioneze anumite situaţii.

Unui copil timid îi putem citi povestea «Răţuşca cea urâtă» sau «Prâslea cel voinic şi merele de aur» şi putem discuta despre ce i s-a întâmplat personajului principal.

Copiii oricum percep altfel lucrurile, prin prisma experienţeilor şi a imaginaţiei lor. Ei percep lucrurile aşa cum sunt! Vor înţelege mai uşor că răul este pedepsit, că binele, chiar dacă trece prin multe încercări, este răsplătit.Astfel învăța de la personaje ce este răbdarea. Personajele, care la început sunt respinse, blamate şi nedreptăţite, cunosc o transformare şi devin frumoase, bogate şi apreciate, demne de respect şi un bun model comportamental